HDTV (high definition television = televiziune de înaltă definiție) este o tehnologie de afișare TV care oferă o calitate a imaginii similară cu filmele 35 mm. si cu o calitate a sunetului similară cu cea a compact discului de astăzi. Unele posturi de televiziune au început să transmită emisiuni HDTV către utilizatori pe un număr limitat de canale. În general, HDTV utilizează mai degrabă transmisia digitală decât semnalul analogic. Cu toate acestea, în Japonia, primul program analogic HDTV a fost difuzat la 3 iunie 1989. A fost nevoie de un canal de 20 Mhz, motiv pentru care transmisia analogică HDTV nu este fezabilă în majoritatea țărilor.

HDTV și televiziunea cu definiție standard (SDTV) sunt cele două categorii de formate de afișare care devin standard pentru transmisiile de televiziune digitală (DTV). HDTV oferă o afișare de calitate superioară cu afișare verticală a rezoluției de la 720p la 1080i. P reprezintă scanarea progresivă, ceea ce înseamnă că fiecare scanare include fiecare linie pentru o imagine completă, iar i reprezintă o scanare intercalată, ceea ce înseamnă că fiecare scanare include linii alternative pentru o jumătate de imagine. Aceste rate se traduc într-o frecventa a cadrelor de până la 60 de cadre pe secundă, de două ori mai mare decât cea a televiziunii convenționale. Una dintre cele mai importante caracteristici ale HDTV este raportul de aspect mai mare (raportul lățime / înălțime a ecranului) de 16: 9, o dezvoltare bazată pe cercetări care arată că experiența privitorului este îmbunătățită de ecrane mai largi. Numerele pixelilor HDTV variază de la 1 la 2 milioane, în comparație cu gama SDTV de la 300.000 până la un milion. Televizoarele noi vor fi compatibile cu HDTV sau SDTV, cu receptoare care pot converti semnalul în formatul lor de afișare nativ.

În ceea ce privește calitatea audio, HDTV primește, reproduce și transmite Dolby Digital 5.1.

HDTV utilizează formatul de compresie MPEG-2.      Inapoi la Dictionar     Sursa