Televiziunea analogică reprezintă tehnologia originală de televiziune care utilizează semnale analogice pentru a transmite imaginile video cat și partea de audio. Într-o transmisiune de televiziune analogică, luminozitatea, culorile și sunetul sunt reprezentate de variații rapide ale amplitudinii, frecvenței sau fazei semnalului.

Semnalele analogice variază în funcție de o gamă continuă de valori posibile si pot fi afectate de zgomotul electronic și de interferențe care altereaza semnalul original. Televiziunea analogica poate fi wireless (transmisa pe calea aerului, fara fir) sau poate fi distribuita printr-o rețea de cablu folosind convertoare de cablu.

Toate sistemele de televiziune difuzate au utilizat semnale analogice înainte de lansarea televizorului digital (DTV). Motivat de cerințele privind lățimea de bandă mai mică a semnalelor digitale comprimate, începând cu anii 2000, în majoritatea țărilor lumii se desfășoară o tranziție la televiziune digitală, cu termene de timp diferite pentru încetarea emisiunilor analogice.      Inapoi la Dictionar